Homeopatia

Remediile nu sunt toxice pentru organism, ele nu determină reacţii secundare. Aşa-numitele agravări care pot să apară în homeopatie, în realitate nu sunt adevărate agravări.

Este normal ca, pentru câteva ore sau câteva zile, simptomele să se accentueze sau să apară simptome din trecut pe care pacientul în acel moment nu le mai avea. Dacă pacientul nu înţelege ce se întâmplă, ar putea crede că medicamentul are un efect advers şi va încerca să-şi calmeze simptomele prin medicaţie alopatică. Aceeaşi confuzie poate să apară dacă pacientul nu se mai aşteaptă la recăderi, când în realitate trebuie să se aştepte că va fi nevoie de mai multe remedii până la obţinerea vindecării.

Remediile stimulează capacitatea de apărare a organismului (“forţa vitală”) deci sistemul imun, aflat în strânsă interconexiune cu sistemul neuroendocrin. Prin diluţie şi dinamizare acţiunea terapeutică a remediului creşte, este potenţată.

Scepticii consideră homeopatia ca fiind rezultatul autosugestiei, al efectului placebo. Dar remediile homeopate sunt administrate cu succes la copii şi animale (la care nu putem vorbi de autosugestie!), obţinând vindecarea bolilor.

Prima, şi cea mai controversată teorie, care a încercat să determine bazele ştiinţifice ale homeopatiei, este cea a imunologului francez Jean Benveniste: teoria memoriei apei.

Pe scurt, el afirma că moleculele de apă în care sunt diluate tincturile-mamă preiau informaţia şi energia substanţei cu care au venit în contact. Poţi face analiza unei dischete informatice şi vei obţine molecule de vinil şi oxid feric, dar informaţia conţinută nu poate fi nici dozată, nici măsurată!

Tot în sprijinul teoriei doctorului Benveniste sunt şi actualele studii ale medicului şi biofizicianului japonez Masaru Essamoto. Utilizând un microscop optic ultra-performant el a fotografiat moleculele de apă după îngheţare. Iniţial studiul său a avut drept scop determinarea gradului de puritate a apelor de pe teritoriul Japoniei. Ulterior, el a observat că moleculele de apă îngheţate prezintă forme diferite, funcţie de mediul în care stau, de zonă, sau de informaţia care le este transmisă.

Cu toate acestea, nu s-a putut încă elucida mecanismul prin care acţionează remediile homeopate. Se poate ca legile fizice actuale să nu fie suficiente pentru descrierea fenomenului, sau să nu avem aparate suficient de sensibile şi performante pentru a evidenţia fenomenele care au loc.

Lipsa argumentele ştiinţifice nu a împiedicat însă popularitatea homeopatiei (peste 35% din populaţia Franţei se tratează homeopat, procentul fiind chiar şi mai mare în Anglia, Belgia, Germania şi SUA), cu apariţia chiar a unei facultăţi de homeopatie în Marea Britanie! Homeopatia este controversată pentru că este prost înţeleasă? Această înţelegere este legată poate de faptul că homeopatia este un concept, şi nu o tehnică.

Spre deosebire de medicul alopat, medicul homeopat, pe măsură ce îi descrieţi simptomele, scrie neîncetat tot ceea ce îi relataţi, notându-şi exact expresiile dumneavoastră, precum şi toate semnele care pentru dvs. ar părea nesemnificative – semne care pentru homeopat înseamnă găsirea corectă a remediului şi deci vindecarea dvs.

Apoi medicul se va lansa într-o serie lungă de întrebări neobişnuite, referindu-se la toate aspectele vieţii dvs.: dacă sunteţi călduros sau friguros, de ce vă este frică (de câini, întuneric, moarte, înălţime, spaţii închise), dacă sunteţi ordonat sau nu, ce efect are muzica asupra dvs., ce culori preferaţi, cum dormiţi, ce visaţi, preferinţe sau aversiuni alimentare. Este posibil ca homeopatul să aibă nevoie de puţin timp pentru a vă studia cazul şi de a verifica toate detaliile în cărţile pe care le are la dispoziţie.

Medicul homeopat se confruntă cu o misiune delicată atunci când trebuie să aleagă cu exactitate remediul adecvat etapei de tratament, dar şi pacientului îi revine o mare responsabilitate.

Homeopatia este o terapie puternică şi eficientă, însă ea cere ca pacientul să îndeplinească anumite condiţii. Nu poţi primi totul în dar, fără să faci nici un efort. Trebuie ca pacientul să înveţe să observe fapte de viaţă ignorate de majoritatea lumii, fiind necesară obiectivitate şi detaşare.

Sunt Silvia Vasile, medic homeopat şi practic din 1997. Am absolvit cursul de competenţă în homeopatie organizat de Centrul de perfecţionare Bucureşti. În anul 2000 am absolvit Academia internaţională de homeopatie clasică Alonissos Grecia, cursurile fiind ţinute de Prof. George Vithoulkas, laureat al premiului Nobel alternativ în 1996.

Sunt traducător de carte homeopată, peste 35 de titluri, sunt formator de cursuri de homeopatie, fac parte din grupul de medici formatori care susţin cursurile organizate de Centrul de perfecţionare Bucureşti în vederea obţinerii competenţei în homeopatie.

Sunt reprezentanta Academiei Internaţionale de Homeopatie Clasică din Alonissos, şi organizez şi predau cursurile e-learning ale prof. George Vithoulkas din cadrul Academiei Internaţionale de Homeopatie Clasică Alonissos, Grecia.

Consultaţiile le ţin atât pentru românii din ţară, cât şi pentru cei plecaţi în străinătate: Belgia, Irlanda, Anglia, Germania, Austria, Franţa etc.

Foto: Prof. George Vithoulkas împreună cu dr. Silvia Vasile